Sunteti pentru sau impotriva introducerii uniformelor in scoli ?
Aceasta este o intrebare care a iscat multe controverse!
Vreau sa prezint motivele pro si contra apoi imi exprim si eu parerea.
Contra uniforma:
- limiteaza latura creativa a invataceilor,
- este o mostenire a sistemulu comunist,
- de ce sa aratam cu totii la fel?
Pro uniforma:
- exista o singura tinuta, deci nu poti spune cine are mai multi bani (teoretic),
- face diferenta intre studenti si profesori :),
- arata bine, poate te face putin mai inteligent?
- oamenii din comunitate au o parere buna despre scoala respectiva,
- studentii nu pierd mult timp pentru a alege cu ce se imbraca (cred ca este util ptr fete).
Parerea lui Dragos:
Eu sunt pentru uniforma!
Am purtat uniforma si de cele mai multe ori am facut-o cu mandrie.
Ce comunism? ce ingradire a creativitatii?
In Statele Unite, exemplul democratiei, cele mai bune scoli impun uniformele! Studentii lor chiar sunt mandrii ca le poarta. In Brasov, cele mai bune licee, recunoscute de toata comunitatea, au uniforme pentru elevii lor.
Creativitatea? Era la ea acasa …. pantalonii erau croiti astfel incat sa fie in trend, camasile de sub sacou te lasau sa vezi lucruri daca fata dorea. Accesorii? Slava Domnului.
Ati trait vreodata experienta de a fi recunoscut pe strada?
Ce inseamna AS? (R: Andrei Saguna)
A, da? Foarte frumos! Felicitari!
Oare daca eram imbracat in blugi decolorati, cu un tricou imprimat, cu o basca mai stiu eu cum, as mai fi fost recunoscut? Nu cred!
Privesc meciurile din Liga Campionilor, prin fazele finale (de la sferturi in sus)cand:
- Raul spre exemplu, pupa stema clubului de pe tricou la fiecare gol inscris;
- turcii lui Galatasaray saruta cu patima steagul si fularele echipei lor;
- cand orice suvenir al echipei favorite face subiect de reclama emotionala la Mastercard.
Ma gandesc apoi la bucuria, onoarea, dar mai ales mandria cu care ei se manifesta in momentele alea. Apoi cand echipa din care fac parte, in speta un liceu, (echipa pe care eu mi-am ales-o si pentru care am luptat cu greu sa-mi gasesc un loc de “titular”) castiga un campionat de baschet, e cunoscut ca cel mai bun in domeniul educational, tehnic, sau ce vreti voi, e normal sa scot pieptul in fatza si sa ma mandresc pe strada cu emblema lui.
In acelasi fel pot deschide ochii multora, pot castiga admiratia celor mai multi si usor usor vom crea echipe mai unite, o competitie mai fair play, si de ce nu: ne vom putea admira si altfel
Dragos, imagineaza`ri urmatoarea situatie:
Ileana din Ciucutenii de Sus este al treilea copil al familiei Iuliescu. Ileana tocmai a intrat in clasa a noua. Ceilalti doi frati sunt in clasele a 11-a respectiv a 12-a. Mama ei se ocupa de casa, deci casnica, iar tatal ei lucreaza la uzina de cauciucuri avand un salariu de 650 de ron.
O uniforma costa cateva milioane. O uniforma se poate rupe. O uniforma poate ramane mica. O uniforma are atata importanta pentru Ileana?
Crezi ca o uniforma impusa are vreo importanta in schimbarea atat de mult necesara a invatamantului nostru? Motivele mandriei in ziua de azi difera prea mult fata de cele din deceniile trecute. Cel de a imbraca o uniforma, am mari indoieli ca ar mai exista.
Mandria, aici, ocupa un loc neinsemnat! (trebuie sa fii mandru de ceea ce faci! …. daca activitatea este completata si de tinuta, atunci jos palaria).
Chiar nu vroiam sa ajung la probleme sociale, financiare!
Daca ne impotmolim in astfel de argumente, ma tem ca nu vom schimba nimic.
Eu invat intr’un liceu din Bucuresti in care avem uniforma. Este oribila,nu place nimani. Dar o apreciem si o respectam cu totii.Cei care termina liceu spun ca li se face dor de ea. In generala era o problema cu ce ma imbracam la scoala. Acum este atat de simplu. Si nu se uita nimeni la tine daca ai aceeasi bluza sau aceeasi blugi de ieri.Suntem toti la fel imbracati dar fiecare isi evidentiaza persoanlitatea, puterea financiara sau stilul prin accesorii : o geanta,o pereche de adidasii/pantofi, o geaca. Nu place nimanui dar este un lucru bun.
“Operatiunea textila”, desfasurata cu mai mult sau mai putin succes si in Saguna (in functie de metodele de constrangere exercitate de autoritatea suprema a colegiului) a fost si este de bun augur si in opinia mea. Pastrez si astazi cu placere sacoul cu AS -ul in piept si ma incearca o usoara nostalgie de fiecare data cand dau cu ochii de el in coltul uitat al dulapului.
Pe noi ne-au invatat in liceu de ce ar trebui sa aratam “la fel”! “Caci suntem toti urmasii lui Saguna/Uram in viata lenea si minciuna/Si de simtim vreodata ca e greu/Venim si luam putere din liceu” :).